Cocktail Palatul Elysee, 2008

În anul 2008 am avut onoarea să fiu invitat de Președintele Franței, Domnul Nicolas Sarkozy la cocktail-ul organizat la Palatul Elysee în cinstea liderilor tineri care au participat la Forumul Păcii din Paris.

Cocktail-ul a avut loc în Salle des Fêtes, sala în care se desfășoara ceremonia de învestire a Președintelui Republicii Franceze și în care se organizează conferințele de presă ale acestuia. Tot aici cinează șefii de state și invitații de seamă care vin în vizite oficiale. Dincolo de a face parte din aceste categorii, chiar m-am simțit ca un invitat special. Am avut ocazia să dialoghez cu fostul Președinte al Franței, Domnul Nicolas Sarkozy, cu actualul Premier al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Domnul David Cameron, cu fostul Premier al Australiei, Domnul John Howard, cu fostul Președinte al Camerei Deputaților din Italia, Domnul Pier Ferdinando Casini și cu numeroși diplomați și lideri de organizații de tineret. Observi un om de stat, un diplomat autentic de la prima strângere de mână – fermă și cu eye-contact. Momentul ciocnirii cupei de șampanie este esențial în relaționarea cu aceștia: același nelipsit contact vizual pe care nu-l întâlnești la mulți politicieni din România. Nu cred că este suficient sa porți un costum tailor made și nici să cobori de pe locul din spate-dreapta a unei limuzine cu geamuri negre. Nici măcar brand-urile Hublot, Vacheron Constantin, Patek Philippe nu te salvează atunci când discuți cu un diplomat străin. Ci coerența în exprimare, atitudinea echilibrată, discuțiile despre subiecte ce țin de cultură, contactul vizual stabilit în momente cheie și umorul inteligent pot reprezenta etichetele pe care majoritatea diplomatilor le apreciază.

Este o experiență pe care nu o pot uita și care îmi revine în minte ori de câte ori mă întâlnesc cu politica dâmbovițeană. Poate ca un reminder care mă anunță că se poate și altfel. Că există și modele ale decenței, dialogului echilibrat în politică. Tindem spre acestea, unii la nivel declarativ, alții la nivel faptic. Nu neg realitatea care ne demonstrează că și în democrațiile cu tradiție, anumite obiceiuri, pe care le întâlnim frecvent în politica autohtonă, sunt prezente și in peisajul lor. Până la urmă, țin de jocul politic. Însă, tot realitatea ne arată că se păstrează un nivel al decenței în raport cu cetățenii și că interesele naționale reprezintă liantul consensului între partidele politice. În România nu am întâlnit aceste practici.

Îmi cer scuze pentru calitatea fotografiilor însă persoana care le-a realizat nu s-a bucurat de o lumină favorabilă iar emoțiile (pe fondul greutății anturajului prezent în sală) au împiedicat-o să stabilizeze aparatul foto.

Powered by Cincopa WordPress plugin

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>