Am ajuns acasă, după o zi întreagă, cu Republica Moldova la 35 de ani în buzunar, adică pe telefon: parada de la 16:30 trecuse, concertul din Piața Marii Adunări Naționale încă ținea. M-am așezat la masă cu un calendar de aderare în cap și cu convingerea că Visul European se poate măsura. Fără hartă. Harta o am în cap de ani de zile, cu Prutul pe mijloc și mi-am promis că nu mă ridic până nu găsesc ceva ce nu figurează în nicio legendă cartografică: organismul.

Am văzut-o cum ar vedea-o un medic: un organism cu două administrații și o singură circulație. Firele de 400 de kilovolți sunt nervii, conductele sunt venele, portul de la Giurgiulești este gura, școlile sunt memoria, oamenii sunt țesutul, iar calendarul de aderare este pulsul.

Pulsul. Pe 15 iunie, la Luxemburg, cei 27 au deschis Clusterul 1, „Valori fundamentale”, iar pe 14 iulie, la Bruxelles, Clusterul 6, „Relații externe”. Toate cele șase clustere sunt pregătite, cu obiectivul deschiderii integrale până la finalul anului, iar ținta Chișinăului stă neclintită: negocieri încheiate în 2028, pregătire deplină pentru 2030. Pentru prima dată în 35 de ani, visul are termene. Un vis cu termene e o obligație.

Nervii și venele. Linia de 400 kV Vulcănești-Chișinău are 157 de kilometri, circa 61 de milioane de euro de la Grupul Băncii Mondiale și capacitatea de a acoperi peste 50% din consumul țării fără să treacă pe la Cuciurgan. Ministrul Energiei, Dorin Junghietu, a anunțat pe 21 august a patra amânare, o defecțiune la un transformator al Stației Chișinău, de remediat în „câteva săptămâni”, dar linia este întinsă până la ultimul stâlp și energizată până la stație, un nerv întreg care așteaptă conectarea. Urmează Suceava-Bălți, deja pe șantier și Strășeni-Gutinaș. Sub ele, Transgaz operează prin Vestmoldtransgaz circa 1.670 de kilometri de conducte, cu peste 475 de milioane de euro investite, iar memorandumul cu Argent LNG aduce gaz american la Chișinău prin conducte românești.

Gura. Pe mai puțin de jumătate de kilometru de Dunăre, un port prin care trece peste 70% din comerțul maritim al țării, preluat de Portul Constanța într-o cronologie care se citește ca un pomelnic: 31 decembrie 2025, semnare; 12 februarie, aprobare; 26 martie, Legea nr. 39; 21 aprilie, tranzacție închisă. Sub patru luni, două state, zero blocaje. Sângele circulă: SEPA funcționează, băncile românești sunt acasă la Chișinău, comerțul bilateral s-a apropiat de 4 miliarde de euro în 2025, iar remitențele au coborât la 10,2% din PIB, cifră a Băncii Mondiale. Banii încep să se câștige acasă.

Memoria. Un caiet de clasa a patra care, de la 1 septembrie, primește iar note. Codul educației reorganizează 73 de școli mici și le oferă copiilor reveniți din diasporă programe de limba română, Banca Europeană de Investiții pune 40 de milioane de euro în 20 de școli, iar 11.088 de tineri de dincolo de Prut au studiat anul trecut în România, cu burse de aproape 40 de milioane de euro. Karl Deutsch a numit asta, în 1957, comunitate de securitate. Lui i-au trebuit cinci sute de pagini. Copiilor acestora le trebuie un an universitar.

Țesutul. Aici desenul încetează să mai fie desen. Am descoperit în ultimii ani câți oameni talentați are Republica Moldova, ingineri, economiști, diplomați, vinificatori, jurnaliști, oameni care lucrează la scară europeană cu bugete de raion și mă bucur de prietenia multora dintre ei. Le apreciez și produsele, cu o lipsă de obiectivitate pe care o asum: vinul, software-ul, mierea, prunele și încăpățânarea. Nimic din ce e conectat în desenul acesta nu ar funcționa fără oamenii aceștia. Ei sunt curentul.

Maia Sandu a spus ieri: „Independența noastră este pusă la încercare în fiecare zi și în fiecare zi trebuie protejată.” Am scris cândva că spațiul comun nu se decretează, se cablează. Cred că astăzi am văzut restul propoziției: se cablează, se navighează, se învață și se împrietenește.

Organismul funcționează de pe acum, cu două administrații și un singur puls. Cum se va numi nu e treaba mea. Treaba mea, azi, a fost să-i iau pulsul. Pulsul e bun.