<\/p>\n\n\n\n
\u00cen 1941, \u00eenchis de regimul fascist pe insula Ventotene, Altiero Spinelli scria un manifest care cerea o federa\u021bie european\u0103 \u00eenainte ca r\u0103zboiul s\u0103 se fi \u00eencheiat \u0219i \u00eenainte ca statele na\u021bionale, cauza nominal\u0103 a dezastrului, s\u0103 apuce s\u0103 se reconstituie. C\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu, Jean Monnet alegea drumul opus: procedura \u00een locul proclama\u021biei, integrarea c\u0103rbunelui \u0219i a o\u021belului ca substitut al federa\u021biei proclamate dintr-un gest, pas tehnic dup\u0103 pas tehnic, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd suveranitatea na\u021bional\u0103 ar fi devenit, prin acumulare, imposibil de reexercitat. Una dintre cele dou\u0103 gramatici a c\u00e2\u0219tigat. Europa s-a construit pe metoda Monnet, prin func\u021bionalism \u0219i efecte de antrenare, evit\u00e2nd cu grij\u0103 \u00eentrebarea pe care Spinelli o pusese frontal: ce vrea, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, s\u0103 fie acest continent?<\/p>\n\n\n\n
\u00centrebarea a fost am\u00e2nat\u0103, nu rezolvat\u0103. Iar am\u00e2narea a func\u021bionat exact at\u00e2t timp c\u00e2t a existat un context care o permitea. Ast\u0103zi acel context a disp\u0103rut \u0219i cu el dispare \u0219i luxul ambiguit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n
Dou\u0103 viziuni care nu s-au \u00eemp\u0103cat niciodat\u0103<\/strong><\/p>\n\n\n\n Federalismul european a tr\u0103it dintotdeauna \u00een tensiunea dintre dou\u0103 proiecte care folosesc acelea\u0219i cuvinte cu sensuri diferite.<\/p>\n\n\n\n Prima viziune este cea na\u021bional\u0103, sau confederal\u0103, articulat\u0103 cel mai limpede de Charles de Gaulle: o Europ\u0103 a patriilor, \u00een care statele r\u0103m\u00e2n titularii ultimi ai suveranit\u0103\u021bii, iar Bruxelles-ul este un instrument de coordonare, nu un suveran de rang superior. \u00cen aceast\u0103 lectur\u0103, integrarea are o limit\u0103 natural\u0103, dincolo de care devine uzurpare. Criza scaunului gol din 1965, prin care Fran\u021ba a blocat institu\u021biile comunitare pentru a ap\u0103ra dreptul de veto, a fost prima ei manifestare clar\u0103. Este o viziune a existen\u021bei regionale: Europa ca spa\u021biu de prosperitate, de pia\u021b\u0103 comun\u0103 \u0219i de pace \u00eentre vecini, f\u0103r\u0103 ambi\u021bia de a deveni un actor unic pe scena lumii.<\/p>\n\n\n\n A doua viziune este cea federal\u0103 \u00een sens propriu, descendenta direct\u0103 a lui Spinelli, dar reformulat\u0103 \u00een cheie strategic\u0103. Aici Europa trebuie s\u0103 devin\u0103 capabil\u0103 de ac\u021biune autonom\u0103: o putere care emite datorie comun\u0103, care \u00ee\u0219i finan\u021beaz\u0103 ap\u0103rarea, care negociaz\u0103 comercial \u0219i tehnologic ca un bloc, care vorbe\u0219te cu o singur\u0103 voce acolo unde vocile separate nu sunt auzite. Aceast\u0103 viziune prive\u0219te lumea ca pe o aren\u0103 competitiv\u0103 \u0219i conchide c\u0103, f\u0103r\u0103 instrumente federale, continentul se condamn\u0103 la irelevan\u021b\u0103. Este o viziune a concuren\u021bei globale.<\/p>\n\n\n\n Mult\u0103 vreme nu a fost necesar s\u0103 alegem. Sub umbrela de securitate american\u0103, cu regulile previzibile ale globaliz\u0103rii \u0219i cu un comer\u021b care p\u0103rea o for\u021b\u0103 depolitizat\u0103, Europa putea fi simultan prosper\u0103 \u0219i protejat\u0103, normativ\u0103 \u0219i dependent\u0103. Putea fi ceea ce Josep Borrell a numit, cu o sinceritate care l-a costat, o gr\u0103din\u0103 \u00eenconjurat\u0103 de jungl\u0103. Gr\u0103dina era real\u0103. Iluzia era c\u0103 zidul ei se \u021bine singur.<\/p>\n\n\n\n Proba prezentului<\/strong><\/p>\n\n\n\n Lumea \u00een care exista acea gr\u0103din\u0103 nu mai exist\u0103. Amitav Acharya o descrie ca pe o lume multiplex: nu mai are un singur pol \u0219i nici nu se reduce la o multipolaritate simpl\u0103, ci func\u021bioneaz\u0103 ca o suprapunere de ordini par\u021biale, f\u0103r\u0103 un hegemon care s\u0103 garanteze regulile \u0219i cu puteri regionale care \u00ee\u0219i impun propriile gramatici. \u00centr-o asemenea lume, interdependen\u021ba \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 fie o asigurare \u0219i devine o arm\u0103. Energia a fost transformat\u0103 \u00een p\u00e2rghie de \u0219antaj. Semiconductorii, p\u0103m\u00e2nturile rare \u0219i lan\u021burile de aprovizionare au devenit teren de conflict. Securitatea continentului a redevenit o \u00eentrebare deschis\u0103, pentru prima dat\u0103 de la sf\u00e2r\u0219itul R\u0103zboiului Rece, pe propriul sol.<\/p>\n\n\n\n Diagnosticul economic este la fel de necru\u021b\u0103tor. Raportul Draghi din 2024 a pus \u00een cifre ceea ce se intuia de un deceniu: decalajul de productivitate fa\u021b\u0103 de Statele Unite se ad\u00e2nce\u0219te, Europa nu de\u021bine niciuna dintre marile companii tehnologice care definesc economia secolului, costul energiei r\u0103m\u00e2ne de c\u00e2teva ori mai mare dec\u00e2t al concuren\u021bilor, iar pentru a \u00eenchide aceste decalaje ar fi nevoie de o injec\u021bie de investi\u021bii de ordinul a 800 de miliarde de euro anual. Cifra conteaz\u0103 mai pu\u021bin dec\u00e2t concluzia: scara actual\u0103 a ac\u021biunii europene este sub-dimensionat\u0103 fa\u021b\u0103 de adversarii cu care se confrunt\u0103. Dou\u0103zeci \u0219i \u0219apte de politici industriale separate nu pot concura cu o singur\u0103 politic\u0103 industrial\u0103 american\u0103 sau chinez\u0103.<\/p>\n\n\n\n Aici se vede cu claritate de ce existen\u021ba regional\u0103 a \u00eencetat s\u0103 fie un echilibru stabil. Ea era posibil\u0103 atunci c\u00e2nd altcineva pl\u0103tea pentru securitate, c\u00e2nd regulile globale erau scrise \u00een favoarea liberaliz\u0103rii \u0219i c\u00e2nd dimensiunea pie\u021bei era suficient\u0103 f\u0103r\u0103 capacitate de ac\u021biune. Niciuna dintre aceste condi\u021bii nu mai este \u00eendeplinit\u0103. \u00centr-o lume multiplex, regionalismul confortabil nu r\u0103m\u00e2ne pe loc; el se erodeaz\u0103 lent c\u0103tre una dintre dou\u0103 ie\u0219iri: federalizare sau fragmentare.<\/p>\n\n\n\n Dilema federal\u0103 propriu-zis\u0103<\/strong><\/p>\n\n\n\n Aici se afl\u0103 nodul. Competitivitatea global\u0103 cere instrumente care, prin natura lor, sunt federale.<\/p>\n\n\n\n O moned\u0103 unic\u0103 f\u0103r\u0103 un trezorier comun este o construc\u021bie incomplet\u0103, lucru pe care criza datoriilor suverane din 2010 l-a demonstrat brutal: euro a fost proiectat la Maastricht ca o uniune monetar\u0103 f\u0103r\u0103 o uniune fiscal\u0103, iar arhitectura a sc\u00e2r\u021b\u00e2it la prima furtun\u0103. R\u0103spunsul din 2020, programul NextGenerationEU, a fost primul \u00eemprumut comun de anvergur\u0103 al Uniunii, iar comentatorii s-au gr\u0103bit s\u0103 vorbeasc\u0103 despre un moment hamiltonian, prin analogie cu preluarea datoriilor statelor americane de c\u0103tre federa\u021bie \u00een 1790. Analogia era seduc\u0103toare \u0219i prematur\u0103. Hamilton a transformat datoria comun\u0103 \u00eentr-un stat. Europa a transformat-o, deocamdat\u0103, \u00eentr-o excep\u021bie pe care o repet\u0103 cu reticen\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Aceea\u0219i logic\u0103 opereaz\u0103 \u00een ap\u0103rare. R\u0103zboiul din Ucraina a expus o realitate jenant\u0103: capacitatea de produc\u021bie de muni\u021bie a continentului, fragmentat\u0103 \u00een zeci de programe na\u021bionale necoordonate, nu putea sus\u021bine un conflict de uzur\u0103 la propria grani\u021b\u0103. Ap\u0103rarea european\u0103 autonom\u0103, ideea de suveranitate strategic\u0103 promovat\u0103 de Emmanuel Macron, presupune exact ceea ce viziunea na\u021bional\u0103 refuz\u0103 s\u0103 cedeze: comand\u0103 comun\u0103, achizi\u021bii comune, decizie de politic\u0103 extern\u0103 luat\u0103 cu majoritate calificat\u0103 \u00een locul vetoului care paralizeaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u0218i totu\u0219i, fiecare pas federal love\u0219te \u00een resursa cea mai pre\u021bioas\u0103 \u0219i cea mai greu de transferat: legitimitatea democratic\u0103, care r\u0103m\u00e2ne, \u00een percep\u021bia cet\u0103\u021beanului, profund na\u021bional\u0103. Nimeni nu voteaz\u0103, \u00eenc\u0103, ca european \u00eenainte de a vota ca german, polonez sau rom\u00e2n. De aici se hr\u0103ne\u0219te contraofensiva suveranist\u0103, care reprezint\u0103 reac\u021bia previzibil\u0103 a unui corp politic c\u0103ruia i se cere s\u0103 transfere putere f\u0103r\u0103 s\u0103 i se ofere, \u00een schimb, o apartenen\u021b\u0103 la fel de palpabil\u0103. Federalismul tehnocratic produce instrumente eficiente \u0219i deficite democratice \u00een aceea\u0219i mi\u0219care.<\/p>\n\n\n\n Aceasta este capcana. F\u0103r\u0103 instrumente federale, Europa pierde cursa global\u0103. Cu instrumente federale impuse de sus, Europa pierde consim\u021b\u0103m\u00e2ntul pe care orice putere durabil\u0103 trebuie s\u0103 se sprijine. \u00centrebarea din titlu, existen\u021b\u0103 regional\u0103 sau concuren\u021b\u0103 global\u0103, ascunde deci o \u00eentrebare mai dur\u0103: poate un continent s\u0103 devin\u0103 putere f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u0219i piard\u0103 popoarele?<\/p>\n\n\n\n O sintez\u0103 posibil\u0103<\/strong><\/p>\n\n\n\n R\u0103spunsul rezonabil nu este nici federalizarea total\u0103, nici \u00eentoarcerea la o confedera\u021bie de state izolate. Este un federalism diferen\u021biat \u0219i func\u021bional: punerea \u00een comun a suveranit\u0103\u021bii acolo unde scara decide totul, \u0219i p\u0103strarea ei acolo unde tr\u0103iesc identitatea \u0219i legitimitatea.<\/p>\n\n\n\n Ap\u0103rarea, pie\u021bele de capital, energia, tehnologia de frontier\u0103 \u0219i o capacitate fiscal\u0103 comun\u0103 sunt domenii \u00een care dimensiunea continental\u0103 este condi\u021bia supravie\u021buirii; aici logica federal\u0103 este pur \u0219i simplu ra\u021bional\u0103. Educa\u021bia, cultura, organizarea vie\u021bii civice, raportul cet\u0103\u021beanului cu propriul stat sunt domenii \u00een care uniformizarea distruge exact sursa de legitimitate de care proiectul are nevoie pentru a rezista. O geometrie variabil\u0103, \u00een care integrarea avanseaz\u0103 inegal pe domenii \u0219i pe ritmuri, reconciliaz\u0103 cele dou\u0103 viziuni care p\u0103reau ireconciliabile. Ea ofer\u0103 viziunii globale instrumentele de care are nevoie \u0219i viziunii na\u021bionale spa\u021biul de care nu se poate dispensa.<\/p>\n\n\n\n Pentru o \u021bar\u0103 ca Rom\u00e2nia, aceast\u0103 lectur\u0103 nu este teorie. Interesul na\u021bional este o Europ\u0103 suficient de puternic\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 conteze \u00een lume \u0219i suficient de plural\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 lase loc agen\u021biei na\u021bionale. O integrare g\u00e2ndit\u0103 ca o re\u021bea de noduri, fiecare cu func\u021bia lui, serve\u0219te mai bine un stat de la marginea estic\u0103 a continentului dec\u00e2t un bloc omogen \u00een care periferiile devin simple anexe. Federalismul func\u021bional este, paradoxal, cea mai bun\u0103 poli\u021b\u0103 de asigurare a suveranit\u0103\u021bii reale, pentru c\u0103 suveranitatea pe care nu o po\u021bi ap\u0103ra singur este o fic\u021biune juridic\u0103.<\/p>\n\n\n\n Coda<\/strong><\/p>\n\n\n\n La Congresul de la Viena, \u00een 1815, Talleyrand a luat o Fran\u021b\u0103 \u00eenvins\u0103 \u0219i a transformat-o, prin st\u0103p\u00e2nirea echilibrului de putere, \u00eentr-un interlocutor de ne\u00eenlocuit. A \u00een\u021beles c\u0103 o putere care refuz\u0103 s\u0103 joace devine miza jocului altora. Europa a inventat aceast\u0103 gramatic\u0103 a puterii \u0219i apoi, sub umbrela altcuiva, a ales s\u0103 o uite.<\/p>\n\n\n\n \u00centrebarea federalismului european nu este, la r\u0103d\u0103cin\u0103, una de arhitectur\u0103 institu\u021bional\u0103. Este \u00eentrebarea dac\u0103 acest continent consimte s\u0103 redevin\u0103 o putere, cu toate costurile pe care le presupune, sau prefer\u0103 demnitatea lini\u0219tit\u0103 a unui muzeu. Existen\u021ba regional\u0103 a fost o op\u021biune onorabil\u0103 \u00eentr-o lume care nu mai exist\u0103. \u00centr-o lume multiplex, istoria nu conserv\u0103 muzee. Ea le inventariaz\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" O analiz\u0103 despre dilema fondatoare a proiectului european \u0219i despre pre\u021bul pe care continentul trebuie s\u0103 \u00eel pl\u0103teasc\u0103 pentru a r\u0103m\u00e2ne subiect, nu obiect, al istoriei.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"pagelayer_contact_templates":[],"_pagelayer_content":"","footnotes":""},"categories":[1],"tags":[9,8,5,3,7,10,11,4,6,12],"class_list":["post-9","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized","tag-aparare-europeana","tag-bruxelles","tag-federalism-european","tag-geopolitics","tag-integrare","tag-politica-externa","tag-romania","tag-strategy","tag-suveranitate","tag-tratate"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/andreistoian.ro\/insights\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/andreistoian.ro\/insights\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/andreistoian.ro\/insights\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/andreistoian.ro\/insights\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/andreistoian.ro\/insights\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/andreistoian.ro\/insights\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13,"href":"https:\/\/andreistoian.ro\/insights\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9\/revisions\/13"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/andreistoian.ro\/insights\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/andreistoian.ro\/insights\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/andreistoian.ro\/insights\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}